“Bisogna coltivare il nostro giardino”

(Candide, Voltaire)

Questo blog nasce con l’intenzione di raccogliere testimonianze ed opinioni di tutti coloro che hanno potuto o dovuto toccare con mano la realtà del lavoro stagionale sulla costa romagnola. Lo scopo è quello di creare uno spazio in cui possano emergere le prime voci di denuncia ad un SISTEMA DI SFRUTTAMENTO, da considerare come un vero e proprio SCHIAVISMO ESTIVO che persiste indisturbato da decenni a questa parte.

Questa iniziativa è frutto della consapevolezza che i grandi cambiamenti, da sempre auspicati, possono prendere forma solo attraverso LA CONDIVISIONE delle stesse ingiustizie, L’UNIONE e LA SOLIDARIETA di fronte alla medesima condizione. Ancora più importante è la presa di coscienza, da parte di tutti, della situazione a dir poco critica che i lavoratori dipendenti del settore turismo si trovano a dover accettare, convinti del fatto che le retribuzioni siano dopotutto vantaggiose e dunque il gioco valga la candela. Proprio per sfatare questa concezione diffusa, il blog si propone di INFORMARE tutti i lavoratori appartenenti a qualsiasi categoria del settore sui loro REALI DIRITTI, affinché non venga più tollerato il modo in cui i potentati del turismo si arricchiscono, ignorando la dignità degli instancabili lavoratori i quali, per forza di cose, concepiscono il rispetto del contratto come un miraggio e si trovano a dover subire vessazioni quotidiane e ricatti.

Pertanto il blog vuole sensibilizzare oltre che gli addetti ai lavori, coloro che vivono la situazione dall’esterno e che con remissività si limitano a ritenerla qualcosa di assodato ed immutabile. Tutti sanno che laddove sono state intraprese delle battaglie con decisione, come nel caso dei bagnini di salvataggio, i risultati sono stati ampiamente soddisfacenti.

Invitiamo dunque tutti i naviganti ad usufruire del materiale informativo a disposizione ed a rilasciare il loro contributo descrivendo le esperienze vissute, esprimendo punti di vista ed elaborando proposte, proprio come tante piccole gocce che faranno traboccare il vaso.

martedì 8 luglio 2008

INTERVIU LA LUCIA

Interviul se desfasura intr-un local in centru la Bellaria Igea Marina.

Intervistator: I Interviuvat: L

I: Ce faci la hotel?

L: Femeie de serviciu, camerele. Incep la 7, la 7.30. Cu pauza pentru micuj dejun si pranz. Dupa cea se incepe din nou la 17, dupa-amiaza este dedicat la spalatorie. Se termina in jurl 21.00, pentru ca la 19.00 incepe cina. Mai mult sau mai putin 11 ore – 11 si jumatate pe zi.
I: Ai ziua libera? (pentru cite ore ai contractul? Iti platesc punctual?)

L: Nu. Ziua libera, daca vreau o pot lua, daca este putina lumea, pot sa o cer, dar daca este multa lumea nu. Si in orice caz o scade din salariu...

I: Iti lasa acasa si nu te platesc?

L: Da si nu, depinde. Daca vad ca este putina lumea, iti sugereaza de ramane acasa. Unii scad ziua din salariu. N-am o mare experienta despre hoteluri, in vara aici in Riviera am muncit numai in doi hoteluri, 5 ani am muncit intr-alta parte.

I: Cit castigi?

L: 1800.

I: De cand muncesti acolo?

L: In acesta hotel de sase ani, dar inainte nu faceam ce fac acum... nu faceam anotimpur intreg.

I: 1800 ti se pare un salariu bun, sau nu?

L: Este optim, in comparare cu cel care castiga ceilalti. Am intrebat la Rimini si la Ravenna si multi oameni castiga si 1100, 1300 euro. Eu, in 2003, castigam 1500 euro.

I: Tu ai colegi care castiga atit?

L: Nu.

I: Ce faceai in iarna cind ai inceput sa faci aceasta meserie?

L: Cind am inceput aveam 27 de ani, munceam discontinuu, cu familia mea.

I: Contracti fara scadenta?

L: Nu,niciodata.

I: Intre colegile tale ai vazut cineva care s-a plins?

L: Nu, in mod manifest nu. Eu n-am certat , dar s-a intamplat ca daca stiam ca pot sa castig mai mult o ziceam. S-a intamplat, de fapt. O preietena m-a ingtrebat daca vreau sa muncesc cu ea, eu castigam atunci 1500 de euro in 2003.

I: Pina in 2003 castigai 1500 si in 2008 1800?

L: Da, am fost de acord ca acest an ar plati mai mult.

I: Cu colegile tale vorbiti despre salariul, despre cit castigati, despre faptul ca nu aveti ziua libera?

L: Da, ne am vorbit, dar ele o accepta, in afara de cei care munceste primul sau al doilea an, care se plange un pic mai mult. In comparare cu perioada de iarna in care muncesc la munti, fac mai putin ore si castig putin mai putin.

I: Cunosti contractul care reglementa sectorul tau?

L: Nu, cunosc ce imi zic patronii, care cind te angajeaza iti spun ca daca vin controlele ai de raspus in un mod determinat, ai sa zici care este ziua ta libera, etc.

I: Tu crezi ca salariul tau este potrivit pentru orele pe care le muncesti?

L: Nu stiu, dar nu ma pling, mai ales pentru ca colegile mele castiga mai putin. Este competizie tare din partea lumii care vin din strainatate, care se multumeste de putin in compararea cu noi. Eu nu zic nimic pentru ca ma cheama din nou la munca, dar acum a ajuns multa lumea din Romania, care acum este in Uniunea Europeana si de aceea sunt in regula , sunt mai linistiti, au mai multe drepturi, ca noi, si pot pretinde mai mult. Dar acum citva an erau intr-adevar clandestini, am vazut oameni care ziua inainte erau in Russia sau in Ucraina, si ziua urmatoara erau aici, nu stiau sa vorbeasca italiana si munceau pentru 800 sau 900 euro. Acum nu mai sunt clandestini ca devreme.

I: Ai auzit candva vorbind despre mediatorii? Am auzit ca niste fete se intalneau cu aceste persoane pentru a gasi un loc de munca.

L: Da, mai din ’97 am auzit despre ei. Mediatorul este o figura la care se duc si muncitori si patroni care vrea 100.000 de lire si acum 100 de euro pentru a gasi un loc de munca. Evident tot la negru, sunt tipi care circula... nu mi s-a intimplat niciodata, dar ne am auzit.

I: De unde vin colegile cu care ai muncit?

L: Toate di sud Italiei, sau di Romania sau Albania.

I: Stii ca contractul tau de munca prevede dreptul de precedenta?

L: Nu o stiam.

I: Si stii ca castigi, pentru orele ca muncesti, aproape jumatatea de cel care ati castiga?

L: Nu, niciodata m-am interesat la orele suplimentare... niciodata am calculat cit castig pe ora... da, stiu ca aceasta este o situatie de exploatarea dar este in orice caz mai buna fata de alte. Parca eu sunt bagata fata de niste fabrici mici care sunt la noi, deci eu sunt privilegiata daca castig un asemenea salariu.

I: La sfirsit verei iti dau TFR (lichidarea), 13° lunar, 14° lunar si tot cel care te apartine de drept?

L: Nu, imi dau salariu lunar si gata.

I: Te gindesti la aceasta munca ca o conditie momentana sau crezi ca o vei face toata viata?

L: As vrea sa o fac toata viata pentru ca imi place face ospatara si imi place a ma indeparta da acasa din cind in cind, si daca eu fac parte de o minoritate.

I: Iti place meserie ta?

L: Da, mult. M-a invatat sa socializez cu colegii si cu clienti.

Nessun commento: